Satul Chintinici este aparţinător oraşului Roznov şi se află pe partea dreaptă a râului Bistriţa, la întretăierea drumurilor care duc spre comuna Piatra Şoimului şi comuna Borleşti. Prima sa menţiune apare sub transcrierea de Chintinici, în anul 1835, în Harta rusă din 1835, publicată de Constantin C. Giurescu în anul 1957. Satul s-a format la începutul secolului al XIX-lea, căci în Catagrafia din 1820, la Roznov şi cătunele sale, apar multe nume de persoane care se regăsesc astăzi în Chintinici. Poiana Pi hău (Pihas în alte documente) de peste Bistriţa, din faţa satului Roznov, este aproximativ locul unde va apărea, la începutul secolului al XIX-lea, satul Chintinici.
În ceea ce priveşte originea numelui satului, ea nu a fost discutată în niciun dicţionar toponimic. Profesorul Mircea Ciubotaru (cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie A. Philippide al Academiei Române – filiala Iaşi) susţine că numele trebuie să ne ducă la un patronim care primeşte deodată sufixele posesivului slav –in şi –ici (Vezi Vasile Iulian-Mihail, Roznovul în mărturii documentare–până la mijlocul veacului al XIX-lea, editura ALFA, Piatra-Neamţ, 2011, pp. 17-18).
Parohia Sf. Ilie Chintinici (Roznov) a fost înfiinţată la data de 1 iulie 2000, prin decizia nr. 390/2000 a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Până în anul 2000 comunitatea credincioşilor a fost parte a Parohiei Sf. Nicolae Roznov. Fiind nou înfiinţată, parohia îşi începe funcţionarea, organizându-se în plan pastoral-liturgic, social-filantropic, administrativ-gospodăresc şi cultural-misionar.
La data de 15 iulie 2000 P.S. Calinic Botoşăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, sfinţeşte terenul şi așază piatra de temelie a noii biserici. La data de 20 iulie 2002 P.S. Varlaam Ploieșteanul, Episcop-Vicar Patriarhal actualmente, sfinţeşte paraclisul de rugăciune, unde se vor oficia slujbele religioase.
În anul 2001 încep lucrările de turnare a fundaţiei bisericii și se încheie în anul 2012 prin finalizarea picturii al fresco. Biserica este ridicată în stil ştefanian, având pridvorul exterior element specific stilului brâncovenesc. Sfântul locaş s-a sfinţit la 15 septembrie 2013 de către IPS Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, dimpreună cu un sobor impresionant de preoţi şi diaconi.
Un reper de suflet în istoria comunității îl constituie amenajarea, în incinta bisericii, a unei Expoziții etnografice intitulate „Casa bunicilor”. Primind girul specialiștilor etnografi, micul muzeu, o premieră pentru zona noastră, a fost inaugurat la 18 septembrie 2012 de către oficialități ale orașului Roznov și județului Neamț.
În cei cincisprezece ani de slujire bisericească s-au realizat și alte multe proiecte din punct de vedere administrativ-gospodăresc: s-a ridicat o casă socială pentru persoana care a donat terenul bisericii, clopotniţa bisericii, Monumentul eroilor, s-a împrejmuit terenul bisericii cu 100 m gard de piatră şi fier forjat, s-au ridicat Troiţa învierii şi alte troiţe în parohie, s-a constituit cimitirul parohiei. În prezent se lucrează la finisajele casei sociale cu sală de mese și a oficiului parohial.
Toate aceste lucrări poartă pecetea jertfelniciei credincioșilor parohiei noastre și a multor credincioși din împrejurimi.
Detalii despre istoria şi spiritualitatea oraşului Roznov se pot vedea în cele două monografii istorice, avându-l ca referent pe pe Prof. dr. Silviu Vacaru, Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi:
Vasile, Preot Iulian-Mihail, Roznovul în mărturii documentare–până la jumătatea veacului al XIX-lea (Piatra Neamţ, 2011, ISBN 978-606-8090-78-8). Prolegomena volumului este semnată de Prof. dr. Adrian Alui Gheorghe, Director al Direcţiei de Cultură (jud. Neamţ).
Vasile, Preot Iulian-Mihail, Ctitoriile familiei Rosetti la Roznov (Piatra Neamţ, 2011, ISBN 978-606-8090-79-5). Prolegomena este semnată de Protosinghel Hrisostom Rădăşanu, Consilier al Sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor (MMB).
